Neata. Nu, acesta nu va fi un articol cu caracter educativ, ci un review al unei carti prea scurte din punctul meu de vedere. O opera realista, scrisa de o persoana draga mie, cu un substrat asezat suficient de bine incat sa il percepem toti. Vorbesc despre cartea-articol (pentru ca nu a vazut inca “lumina foii” ) a Lucianei Elena Polite, numita “Arata-ti fata”. Iertati lipsa diacriticelor, la o ora atat de matinala.
https://lxsw.wordpress.com/2017/07/04/arata-ti-fata/
Sa fiu iertat de distinsa scriitoare pentru modul in care am citit cartea, anume pe fuga, in secventele libere din programul meu de munca. Tanara scriitoare, a reusit sa imortalizeze o problema de care ne-am lovit toti. Stagnarea intr-o situatie in care nu ne simtim nici macar bine, sa nu mai vorbim de impliniti, relatia toxica in care am uitat ca noi mai presus de toate si toti ar trebui sa contam. In care suntem inconjurati de oameni care ne doresc in preajma lor doar pentru beneficiile pe care le putem aduce, in situatia cartii, aceste beneficii fiind de natura financiara. Si acea persoana care, mai presus de orice, isi doreste binele nostru, dar pe care reusim sa nu o ascultam. Tipic.
Cartea isi initiaza actiunea avand protagonista, Lya, pe scena de teatru (am apreciat o anume analogie cu realitatea) enuntand cele mai adanci ganduri ale sale, sub forma unei piese. Apare si cel de-al doilea personaj, Alex, colegul de teatru al Lyei, portretizat ca si baiatul cu o stare financiara precara, dar cu valori morale si sentimentale mai mult decat dezvoltate. Si care este indragostit de protagonista. Cadrul imediat urmator scenei de teatru ii surprinde pe cei doi intr-o discutie ce devine din ce in ce mai aprinsa, printre glume cu substrat si situatia de sanatate a Lyei.
Nu o sa povestesc mai mult. As dori, daca puteti, sa o cititi chiar voi pe toata. Este o lectie gratuita oferita celor care nu stiu cum sa isi gaseasca linistea iar, prinsi intr-un “perpetuum mobile” al unei relatii toxice, in care nu iti gasesti fericirea, dar, de frica schimbarii, nu doresti sa renunti la ea. Cartea are un final tragi-comic, in care legea karmica se hotaraste sa isi faca treaba, pedepsind antagonistii intr-o masura corecta si in acelasi timp, oferind protagonistei, intr-un final, momentul dorit, acela de liniste si impacare sufleteasca.
Si acum, pentru toti cei care vor citi acest articol si cartea pentru care a fost scris, am un apel scurt la intelegerea voastra. Am fost pus la randul meu in situatia prezentata in carte. Personajele evident fiind in oglinda. Am avut beneficii de oferit unei persoane toxice, care ma inhiba, care nu avea nimic de oferit dar cerea totul. Daca va regasiti in situatia asta, chiar daca tineti la persoana respectiva, incetati sa va mintiti. Daca nu sunteti fericiti, incetati. Daca nu e ceea ce va doriti, incetati. Nu va complaceti in situatia prezenta. Aveti doua picioare, o inima cat zece si o minte suficient de complexa incat sa va intelegeti situatia. E timpul sa mergeti mai departe. Ati dat suficiente sanse, probabil ati varsat si suficiente lacrimi, fie ca sunteti de sex feminin sau masculin. Asta pentru cei ce cred ca o lacrima este un exemplu de slabiciune. Ridicati-va de jos, din praful acelei relatii, scuturati-va, dar bine, apoi impachetati tot ce ati avut de dat si mergeti mai departe. Se va gasi mereu o persoana care sa merite. Care sa va merite. Sa va inteleaga defectele si sa va aprecieze calitatile.
Extrase din necunoscut…despre carti si despre oameni buni dar folositi. Inchid articolul intr-o dimineata prea calda, dar cu soarele sus pe cer. Oricat de lunga ar fi noaptea, va rasari si soarele. S-aveti o zi plina de bucurii.
Extrase din Necunoscut 